#abietin

• abietin - Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abietină - Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• abietinee - Denumire științifică veche atribuită unei subfamilii sau familii de plante gimnosperme (conifere), ce cuprindea genuri precum Abies (bradul) și Picea (molidul). În tratatele vechi de botanică medicală, abietineele reprezentau o sursă majoră de principii active volatile (uleiuri esențiale, terebentină, acizi rășinici) folosite intens în balneologia terapeutică, în tratamentul afecțiunilor pulmonare cronice și în distilarea remediilor antiscorbutice.