#adverb
- abia - Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
- abia-abia - Formă compusă prin reduplicarea adverbială a termenului 'abia', utilizată pentru a exprima o limită extremă, un efort suprem sau o realizare la limita absolută a posibilităților fizice ori cognitive. În fișele clinice și rapoartele de recuperare medicală, este folosit ca un calificativ descriptiv informal sau semiclinic pentru a sublinia că o funcție biologică, un reflex sau o mișcare voluntară se manifestă într-un grad infim, aproape imperceptibil (de exemplu, un pacient extenuat care abia-abia mai respiră).
- abitir - Termen adverbial popular utilizat regional (mai ales în Muntenia și Moldova) pentru a exprima ideea de superioritate, intensitate crescută sau emfază. Se folosește aproape exclusiv în structura comparativă „mai abitir”, având sensul de „mai tare”, „mai mult”, „mai strașnic” sau „cu atât mai vârtos”.
- abiuța - Formă adverbială regională și diminutivală, utilizată în anumite graiuri (cum ar fi cel bănățean) ca variantă pentru „abia” sau „abieluța”. Exprima ideea de cantitate sau intensitate extrem de mică, având sensul de „foarte puțin”, „cu mare greutate” sau indicând o stare de abia perceptibilă (de exemplu, o temperatură ușor călduță).