abitațiune
Definiție medicală
Variantă livrescă, învechită sau rară a substantivului „abitație” sau „habitație”. În vechiul drept românesc și în traducerile timpurii ale codurilor civile, termenul desemna dreptul real, legal și netransmisibil al unei persoane de a locui într-o casă proprietate a altcuiva.
Echivalente bilingve
- Abitațiune
- Abitație (arhaic)
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abitațiunea, plural: abitațiuni, genitiv-dativ: abitațiunii / abitațiunilor. |
| Formare | Împrumut vechi bazat pe sufixarea de tip latin sau francez (-tion), eliminând litera inițială h-, înlocuit treptat în codurile moderne de forma 'abitație'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-ta-ți-u-ne] (cu hiat în grupul -iu-, accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul Limbii Române Moderne -> Forme Lexicale Variante |
| Inflection Type | Feminine noun, plural form: abitațiuni, genitive form: abitațiunii. |
| Formation | Older borrowing influenced by the Latin 'habitatio' or French 'habitation', without the initial 'h'. |
| Spelling / Pronunciation | [a.bi.taˈtsi.u.ne] |
| Source | Historical Dictionary of the Romanian Language -> Academic Legal Corpus |
Exemple de utilizare în context
RO: În zapisele și hrisoavele de secol XIX se stipula uneori această abitațiune acordată rudelor apropiate pe durata vieții lor.
EN: In 19th-century deeds and charters, this habitation right granted to close relatives for the duration of their lives was sometimes stipulated.
Expresii și sintagme medicale
Drept de abitațiune / Right of habitation (archaic)
RO: Formă de exprimare învechită pentru dezmembrământul dreptului de proprietate ce permitea folosirea exclusivă ca locuință.
EN: An obsolete phrasing for the dismemberment of property rights allowing exclusive use as a residence.