Tratat de Neuroanatomie Clinică și Semiologia Nervilor Cranieni

• abducens - Termen anatomic și clinic utilizat pentru a desemna al șaselea ochi cranial (nervul abducens sau nervul motor ocular extern), care inervează exclusiv mușchiul drept lateral al ochiului. În semiologia neurologică și psihiatria clinică, paralizia sau afectarea nervului abducens produce strabism convergent și diplopie (vedere dublă), fiind un indicator crucial pentru diagnosticarea hipertensiunii intracraniene, a tumorilor de trunchi cerebral sau a fracturilor de bază de craniu, fenomene adesea însoțite de stări de confuzie mintală acută sau delir organic.